Prin grădinile maiestuoase care imprejmuiesc reședința familiei Rossi, oaspeții încep sa se adune pentru a lua parte la festivități. Aerul primăvăratic și razele blânde ale soarelui cuprind întreaga locație, aducând cu ele un aer linistitor și cordial.
Cu toate acestea, înainte ca doamna Isabella Rossi să se alăture celor prezenți, este brusc trezită din somnul său adânc de către soțul său, domnul Enrico Rossi.
Încercând să-și adune gândurile, Isabella este întreruptă de apariția fiicei lor, Luna.
Tulburată de prezența unei umbre misterioase ce o înconjoară, Isabella își pierde echilibrul și cade pradă unei serii de halucinații ce îi încarcă mintea.
Îngrijorat, Enrico pleacă imediat în căutarea doctorului.
În decorul abstract al halucinațiilor Isabellei, realitatea se contopește cu visul, iar umbra devine din ce în ce mai amenințătoare.
Cu o abordare neconvențională și un aer enigmatic, medicul intră în camera Isabellei.
Gesturile sale par să sfideze realitatea, în încercarea de a combate evenimentul tulburător.
Umbra, simbolul visului și al neînțelegerii este mereu prezentă, nelăsând loc realității să reapară.
În final, toți cei prezenți în jurul Isabellei, aparand în ținute albe, îi oferă acesteia grija și sprijinul necesare pentru a îi alina tulburarea.
În lumina dimineții care pătrunde în cameră, Enrico o trezește brusc pe Isabella din visul său, marcând astfel sfârșitul întunericului și începutul unei noi zile pline de speranță.
CULTURă
CLASICA
CLASICA